miercuri, 19 august 2015
Povestea unei restaurari (continuare) - Prima expozitie chinologica din Bucuresti
Publicat de
Victor Chitic
la
12:00
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook
marți, 18 august 2015
Povestea unei restaurari
Nu voi intra inca in detalii legate de semnificatia medaliei din imagine. Ma voi rezuma insa la a spune ca aceasta era starea in care a ajuns la mine. Desi avea o patina foarte frumoasa pe care doar timpul o poate da bronzului, era patata pe ambele parti intr-un mod care mi s-a parut inestetic. Fiind prima tentativa a mea de a curata un obiect de bronz, am inceput sa ma documentez pe internet.
Reteta pe care am gasit-o pe mai multe forumuri numismatice si de la noi si din afara era urmatoarea:
se prepara un amestec din faina cu sare, in care apoi se toarna otet si se amesteca pana cand se ajunge la consistenta unei paste. Apoi se acopera obiectul cu aceasta pasta timp de 5 minute.
se prepara un amestec din faina cu sare, in care apoi se toarna otet si se amesteca pana cand se ajunge la consistenta unei paste. Apoi se acopera obiectul cu aceasta pasta timp de 5 minute.
Am urmat intocmai instructiunile, si cand am scos medalia din pasta respectiva si am clatit-o cu apa am vut un soc:
Medalia era intr-adevar curata insa capatase o tenta roz care era foarte departe de asteptarile mele :) Acidul acetic atacase mult peste asteptarile mele bronzul. Bronzul este un aliaj compus in principal din cupru, in combinatie cu
alte metale in proportii variabile (staniu, zinc, aluminiu, plumb, etc).
Aveam sa aflu mai tarziu ca acea tenta rozalie era de fapt oxid de cupru. Greseala a constat in faptul ca nu am introdus treptat obiectul in pasta respectiva, ci l-am lasat din prima incercare 5 minute.
In disperare de cauza si lipsa de solutii am apelat la prietenul meu Costache Popescu-Ghergani, care este un artist plastic polivalent si foarte priceput (va invit sa-i vizitati pagina cu ocazia asta). I-am spus la telefon ce s-a intamplat si mi-a spus sa vin cu obiectul la el ca o rezolvam. Cand am ajuns, Costache ma astepta cu o bucata de pasla, o sticla de ulei sintetic de la Ikea si un baton mic de pasta abraziva foarte fina de oxid de cobalt.
In disperare de cauza si lipsa de solutii am apelat la prietenul meu Costache Popescu-Ghergani, care este un artist plastic polivalent si foarte priceput (va invit sa-i vizitati pagina cu ocazia asta). I-am spus la telefon ce s-a intamplat si mi-a spus sa vin cu obiectul la el ca o rezolvam. Cand am ajuns, Costache ma astepta cu o bucata de pasla, o sticla de ulei sintetic de la Ikea si un baton mic de pasta abraziva foarte fina de oxid de cobalt.
Ce s-a intamplat mai departe in cateva minute sub ochii mei a fost un proces de transformare aproape alchimic al carui rezultat va las sa-l admirati mai jos:
Despre importanta medaliei si a semnificatiei inscrisurilor vom povesti in articolul urmator. :)
Publicat de
Victor Chitic
la
02:05
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
1927,
Chinologie,
Eugeron
duminică, 16 august 2015
Recomandarile Societatii pentru Protectiunea Animalelor (S.P.A.) pentru reducerea numarului de caini fara stapan - 1937
INCA O PACOSTE: TURBAREA
Sub acest titlu d. Alex F. Mihail a publicat in "Adevarul" din 11 Februarie un articol a carui insemnatate nu trebuie sa scape nimanui. Si pentru ca se aminteste de S.P.A., e bine sa se stie ca in nenumarate randuri s-a atras atentiunea celor in drept asupra numarului peste masura de mare din tara noastra, numar care este cauza principala a cresterii turbarii la noi.
Nici o comuna n-are curajul sa aplice, prin taxe, o masura severa
pentru limitarea numarului de caini, pe care este in drept o gospodarie
sa-l aiba. Daca s-ar aplica o taxa proportional cu numarul cainilor
tinuti, atunci desigur ca nici o curte n-ar mai avea decat un singur
caine, pe care l-ar putea ingriji cu omenie si supraveghea cu atentie.
Fata de aceasta stiuatie S.P.A., ingrijorata de navala cainilor de prin
sate, a intervenit la inspectoratul general al Jandarmeriei, care a dat
ordine instructive jandarmilor sa puna in vedere satenilor sa nu-si mai
ia dupa carute cainii, nici legati, nici nelegati, pentru ca ii
ratacesc. Aceasta masura are ca scop sa stavileasca invazia cainilor
vagabonzi.
In
ceea ce priveste vaccinarea preventiva de care vorbeste d. Mihail, si pe
care S.P.A. cea dintai, o recomanda cu caldura, este o chestiune greu
de infaptuit, pentru ca aceasta este in functiune de educatie. La noi se
sustrag copiii de la vaccinare si se tainuiesc bolnavii de boli
infectioase; cine o sa se ocupe de vaccinarea cainelui, mai ales cand
costa lei 100 ?
Admitand ca iubitorii de caini si-ar vaccina pe ai lor, si sunt multi cari si i-au vaccinat, cum ramane cu cainii de pe la sate si cu cei vagabonzi, cari sunt cei mai multi si formeaza tocmai primejdia cea mare ? Trebuiesc luate deci masuri practice si generale.
Sa se limiteze prin taxe progresive numarul cainilor pentru fiecare
curte; sa se interzica cu desavarsire satenilor sa-si mai ia cainii dupa
caruta, fie chiar legati, pentru ca nu se intorc niciodata cu ei acasa,
danduli-se deasemenea sfaturi sa inece imediat cateii nou-nascuti,
pentru ca acestia formeaza liota celor vagabonzi; nimanui - fara
exceptie - sa nu-i fie permis sa iasa pe strada cu cainele nelegat; sa
se desfiinteze comertul ambulant de caini, care se desfasoara in toata
tara, dar mai ales pe Calea Victoriei si pe Bd. Elisabeta, in dreptul
cinematografelor, pentru ca acesti caini nu prezinta nici o garantie din
punct de vedere sanitar.
Iubitorii de caini sunt de acord ca aceste masuri sunt numai in
interesul lor si ca Societatea pentru protectia animalelor nu intelege
sa ocroteasca animalele in detrimentul sanatatii publice.
REMER ANSELME - Vicepresedinte S.P.A.
Adevarul, Anul 51, No. 16.274, Duminica 14 Februarie 1937
Publicat de
Victor Chitic
la
15:20
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
1937,
Protectia Animalelor,
Remer Anselme,
Turbare
sâmbătă, 15 august 2015
Despre blog
Acest blog are menirea de a reconstitui istoria pierduta a relatiei romanilor cu animalele
de a informa, de a educa, si poate ca explorand
istoricul autohton al relatiei noastre cu animalele vom putea in viitor sa
gasim solutii mai bune pentru a convietui cu acestea.
Publicat de
Victor Chitic
la
17:39
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook